Revista presei

11 august 2020

Denumirile titlurilor şi calificărilor din învăţământul superior au fost reglementate prin hotărâre de Guvern

Executivul a adoptat, în şedinţa de pe 7 august, o hotărâre prin intermediul căreia sunt reglementate denumirile titlurilor şi calificărilor conferite absolvenţilor învăţământului universitar de licenţă, înmatriculaţi în anul I de studii în anii universitari 2017 – 2018, 2018 – 2019, 2019 – 2020 şi 2020. Actul normativ stabileşte şi nivelurile de calificare corespunzătoare fiecărei calificări.

“Prin aprobarea noului act normativ şi a nomenclatorului aferent, instituţiile de învăţământ superior au la dispoziţie un instrument de lucru unitar, în vederea completării diplomelor şi suplimentelor la diplomă pentru absolvenţii învăţământului universitar de licenţă, înmatriculaţi în anul I de studii, în anii universitari anterior menţionaţi. În acelaşi timp, se asigură o mai bună pregătire profesională, o inserţie mai sigură pe piaţa muncii a tuturor categoriilor de absolvenţi, o mai bună înţelegere a angajatorilor privind oferta de formare, precum şi o eficientă informare a elevilor, a studenţilor şi a altor categorii interesate privind calificările pe care le pot obţine în sistemul naţional de calificări”, precizează Ministerul Educaţiei.

De asemenea, conform sursei citate, actul normativ “reprezintă un nou pas spre calea armonizării legislaţiei naţionale cu cea europeană”. “Nomenclatorul propriu-zis constituie punctul de reper pentru completarea corectă a suplimentului la diplomă, instrumentul care contribuie în mod substanţial la optimizarea transparenţei diplomelor şi a calificărilor în spaţiul european. Toate acestea vin în contextul în care denumirea calificărilor şi nivelul de calificare capătă o importanţă deosebită în procesul de recunoaştere a calificărilor menţionate în documente europene”, arată MEC.

DOCUMENT Cum se încadrează fiecare județ în scenariile pentru deschiderea școlilor. Fotografia momentului - județul Timiș este în „scenariul” verde

Niciun județ nu se încadrează în scenariul roșu, în acest moment, când mai sunt cinci săptămâni până la începerea anului școlar, însă zece județe și București-Ilfov sunt în zona galbenă, potrivit unui document oficial trimis autorităților din teritoriu, consultat de G4Media.ro.

Criteriul epidemiologic stabilit de autorități în funcţie de care şcolile se vor încadra în scenariile „verde”, „galben” sau „roşu” este numărul total de cazuri noi înregistrat în ultimele 14 zile raportat la 1.000 de locuitori din localitatea în care se află şcoala. Astfel, scenariul „verde” înseamnă că în localitatea respectivă e mai puţin de o persoană dintr-o mie de locuitori detectată în ultimele 14 zile cu COVID-19; scenariul „galben” presupune între una şi trei persoane confirmate în ultimele 14 zile, şi scenariul „roşu” când sunt mai mult de trei cazuri la o mie de locuitori în două săptămâni.

În prezent, potrivit documentului consultat de G4Media.ro, județul Argeș este cel mai aproape de scenariul „roșu”, în care școlile rămân închise, având 2,37 cazuri / 1000 locuitori în ultimele 14 zile. Argeșul și încă nouă județe, precum și București-Ilfov se încadrează acum în scenariul „galben”, în care copiii de grădiniță și din clasele primare, a 8-a și a 12-a merg la școală, iar restul – în funcție de decizia locală. La acest moment, celelalte județe se încadrează în scenariul „verde”, adică toți copiii merg la școală.

județul Timiș este în „scenariul” verde.

Investițiile în cercetare-dezvoltare, o cale de ieșire din criza generată de COVID-19. Cum se poziționează România?

În plină criză generată de pandemie, economiile lumii se concentrează pe stimularea investițiilor în cercetare-dezvoltare care să ajute, pe de o parte, la rezolvarea situației medicale (medicamente, vaccinuri, aparatură performantă) și, pe de altă parte, la dezvoltarea economică din care să se realimenteze bugetele epuizate de măsurile adoptate pentru a limita efectele restricțiilor impuse în majoritatea domeniilor. România, însă, reușește cu greu să popularizeze chiar și facilitățile existente în domeniu, astfel încât să fie accesate de mai mulți contribuabili.

Multe țări europene tratează cu prioritate domeniul cercetării-dezvoltării prin atragerea de fonduri europene. Spre exemplu, Franța alocă cinci miliarde de euro, sumă cofinanțată din surse europene, pentru stimularea activităților de cercetare-dezvoltare în domeniul medical, cum ar fi dezvoltarea unui vaccin, medicamente sau echipamente medicale menite să contracareze efectele virusului SARS-CoV-2. Aceste fonduri urmează să fie acordate prin mai multe tipuri de scheme de finanțare, inclusiv sub forma unor facilități fiscale.

De asemenea, Germania, care a implementat recent facilități fiscale în domeniul cercetării-dezvoltării, a anunțat că majorează pragul valoric anual al cheltuielilor eligibile de la două la patru milioane de euro, cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2020, ceea ce poate aduce un beneficiu companiilor de până la un milion de euro anual.

De ce trenează accesarea facilităților fiscale în România?

În România, sintagma „cercetare-dezvoltare” este menționată frecvent în Planul Național de Investiții și Relansare Economică publicat recent de guvern, în diferite contexte, fie legat de creșterea PIB-ului, de îmbunătățirea digitalizării la nivelul administrației și economiei, de creșterea competitivității în lupta cu virusul SARS-CoV-2 și multe altele. Pe de altă parte, facilitățile fiscale în vigoare de mulți ani nu sunt accesate suficient din cauza dificultăților practice în aplicare. Facilitățile constau în deduceri suplimentare ale costurilor sau scutire de impozit pe profit, cât și în scutirea de impozit pe venit pentru angajații care lucrează pe proiecte de cercetare-dezvoltare.

În rândul celor interesați să aplice pentru aceste facilități a existat, încă de la început, temerea că autoritățile fiscale nu vor recunoaște investițiile respective ca având natura de activități de cercetare – dezvoltare. Această temere era justificată prin faptul că nu exista un mecanism pentru validarea eligibilității acestor activități (care să confirme că investițiile pentru care se aplică facilitatea se încadrează în activitatea de cercetare-dezvoltare), mecanism care a fost implementat în mai 2019, prin intermediul unui Registrul al Experților. Însă, chiar dacă a trecut mai bine de un an de la constituirea acestui registru, utilizarea lui rămâne una modestă, poate și pentru că nu este clar cum poate fi accesat și, mai ales, cum poate fi ales expertul pentru validarea investiției.

ANTREPRENORIAT - Doi studenţi au creat o platformă online pentru a crea vizibilitate producătorilor locali care vor să îşi vândă produsele

Platforma AgriHub este momentan disponibilă doar în Bucureşti şi împrejurimi, urmând a se extinde şi în celelalte oraşe mari.

Eugen Iordache şi Mircea Oana, doi studenţi români la informatică, au lansat platforma AgriHub, un marketplace online care îi pune în le­gătură pe pro­du­cătorii locali, oferin­du-le vizi­bilitate, cu clienţii care doresc produse proas­pete.

Prin intermediul platformei, produ­cătorii locali pot vinde diferite produse, de la legume la verdeţuri, fructe proaspete, până la miere şi mixuri de legume des­hidratate.

Cei doi studenţi, angajaţi într-o companie IT, au identificat nevoia de vizibilitate în mediul online a produ­cătorilor locali în urmă cu un an când unul dintre clienţii companiei la care lucrau venea din industria de agricultură.

PIAȚA MUNCII - Aplicări-record pentru joburi în iulie, 1,3 milioane, cu 50% mai multe faţă de anul trecut

1,3 de milioane de aplicări pentru joburile din România și din străinătate au fost înregistrate în perioada 1-31 iulie 2020 pe eJobs.ro.

Numărul este în creștere nu doar față de luna trecută, când, pentru prima oară s-a atins pragul de 1,2 milioane de aplicări, ci și cu 50% mai mare față de aceeași lună a anului trecut.

”A crescut atât numărul mediu de aplicări pe candidat, cât și numărul efectiv de candidați disponibili.

Astfel, în iulie au fost 142.000 de candidați care și-au căutat un job la noi pe platformă. Dintre aceștia, aproape 33.000 au fost candidați noi, care nu au avut până acum cont pe eJobs și care, cel mai probabil, în ultimii ani nu au fost interesați de schimbarea jobului. Numărul de candidați noi este cu 20% mai mare decât în luna iunie”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs România, citat de Europa FM.

Vânzările rămân domeniul care atrage cel mai mare număr de aplicări, urmat de relații clienți / call center, administrativ / logistică, back office, financiar / contabilitate și internet / e-commerce. Cele mai multe aplicări au venit din partea candidaților din București, Clujul fiind al doilea cel mai activ județ. Lista continuă cu Timiș, Brașov, Iași, Constanța și Prahova.

 

Cum să porți conversații dificile despre virus

Odată cu evoluția virusului în lume, și relațiile noastre s-au schimbat. Fie că vorbim de cei apropiați sau de necunoscuți, credința în virus – sau în absența lui – ne-a împărțit în două tabere. Deși impulsul de a-i învinovăți pe „ceilalți”, care nu respectă regulile, pentru toate relele este mare, asta nu va schimba situația. Și dacă „celălalt” este tatăl, prietenul sau bunicul tău, riști să pierzi o relație importantă.

Ca să înțeleg mai bine cum poți avea conversații în contradictoriu despre coronavirus și restricții, care să nu degenereze în conflict, am vorbit cu mai mulți specialiști în comunicare și psihologi despre cum ar trebui să gestionăm situațiile dificile.

Cum rogi un necunoscut să poarte mască?

În transportul în comun, la magazin, la bancă sau în orice spațiu închis în care masca e obligatorie în această perioadă, sunt și oameni care o poartă incorect sau nu o poartă deloc. În astfel de situații, închizi ochii și speri să plece mai repede sau deschizi gura să-i spui ceva? Și, dacă da, ce?

„În momentul în care mergem către celălalt cu compasiune, empatie, cu o solicitare exactă, fără să însemne un atac la persoană, celuilalt nu trebuie să-i placă ceea ce eu îi spun, ci trebuie să îndeplinească ceea ce eu îi spun”, spune psihologul și psihoterapeutul Raluca Anton, parte a echipei din spatele Paginii de Psihologie.

Anton recomandă ca primul pas să fie validarea experienței celuilalt, apoi să vorbești despre cum te simți tu:

Eu înțeleg că pentru dumneavoastră este inconfortabil să purtați mască sau nu considerați că este relevant. Pe mine m-ar ajuta dacă ați putea să vă puneți masca, m-aș simți mai în siguranță. Cât suntem unul lângă celălalt, după acea puteți să alegeți ce vreți.

Opt locuri magice în care să scapi de aglomerație în vacanța asta

Dacă te sperie aglomerația din locurile obișnuite frecventate de români la munte și la mare, dar nu mai poți pleca din țară așa cum o făceai până acum, s-ar putea să crezi că nu există alternative. Am provocat membrii redacției PressOne să vină, totuși, cu idei, nu de alta dar coronavirusul va rămâne cu noi multă vreme de acum încolo și avem nevoie să mai și ieșim, chiar dacă nu la îmbulzeală.

Fără a lungi vorba, iată și răspunsurile:

Lucian Muntean: un traseu în inima țării, între Sebeș și Aiud

Voicu Bojan: 3M – Trei munți pe MTB: Măguri, Mărișel, Muntele Rece.

Maria Tufan: la plajă pe nisipul fin al Dunării.

Alex Enășescu: alternativa la Cheile Bicazului – Bârnadu.

Mircea Gherase: Traseul liber din Valea și Munții Cernei.

Ioana Epure: Adevărata Vamă e în Bulgaria, la Ezerets.

Bianca Felseghi: Parâng, cota 1800.

Adrian Mihălțianu: gura de pustiu și casa lui Adam din sudul Dobrogei.

Prietenie pe timp de pandemie. Cinci prieteni din orașe diferite ale Europei au ținut un jurnal timp de o săptămână, în perioada carantinei

Cinci prieteni din orașe diferite ale Europei au ținut un jurnal timp de o săptămână, în perioada carantinei. Am construit din însemnările lor o poveste colectivă, din care aflăm cum s-a  simțit pandemia la Londra, Milano, Liverpool, Glasgow și Paris, unde începe acum să adie un aer de vară și libertate.

La 19 ani, în 2012 veneam în Londra din Carei, Satu Mare, pentru anul întâi de facultate la University College London. În prima zi de curs, am întâlnit-o pe Zoe, o tipă blondă și foarte cool din estul Londrei. Studiam amândouă limba franceză, plus latină eu, arabă Zoe. După ce am locuit un semestru la o oră jumate de facultate, cu prieteni din Carei și bulgari la vreo 40 de ani care lucrau în construcții, beau rachiu și făceau karaoke noaptea, m-am mutat la cămin. Rând pe rând, i-am cunoscut pe Evan, un tip înalt din Țara Galilor cu haine excentrice, pe Nick, un alt tip înalt, din Liverpool, înnebunit după știri și țigări Marlboro, și pe Rosa, expertă în muzică pop rusească și excelentă dansatoare. 

Printr-o serie de încrucișări și apropieri, am ajuns în ultimul an de facultate să locuiesc cu toate aceste personaje într-o casă victoriană, cam dărăpănată. Deși casa noastră arăta exact ca mai toate casele victoriene din Londra, am descoperit fascinați că aveam câte-o bucătărie la fiecare dintre cele trei etaje. Zona din nord-vestul Londrei în care locuiam atunci, Finsbury Park, e cosmopolită și aglomerată. Într-o zi tipică acestui colț londonez, puburile sunt pline de suporteri Arsenal, iar trecătorii colindă cele 46 de hectare ale parcului Finsbury. În aer se amestecă arome de la numeroasele restaurante din zonă care servesc mâncare de toate felurile, din Algeria, până-n Bangladesh. Într-o seară de iarnă, l-am întâlnit pe Jeremy Corbyn, fostul lider al Partidului Laburist, în timp ce cumpăram amândoi halva de la un magazin îndrăgit de cartier.

La scurt timp după ce ne-am instalat în noua noastră casă, pe 13 noiembrie 2016, s-au întâmplat în Paris atacurile de la Bataclan. Eu lucram la un eseu pe care trebuia să-l predau a doua zi, în timp ce restul colegilor de casă se plângeau despre cât de plictisitor e The Mission de Roland Joffé, film pe care n-au mai apucat să-l termine. Ne-am strâns cu toții în camera lui Nick, care se uita oricum non-stop la știri și care între timp a devenit jurnalist. Eu cu Zoe tocmai ne întorsesem de la o bursă Erasmus din Paris și tot ziceam: am fi putut să fim acolo. În decembrie 2015, Marea Britanie a decis în parlament să bombardeze Siria. Țin minte dezbateri aprinse în diferitele bucătării din casă, despre implicarea Marii Britanii. Rosa mi-a povestit atunci că în drum spre facultate asculta piesa Someday at Christmas a lui Stevie Wonder și a început să plângă în hohote în metrou.

În casă și în lume s-au întâmplat multe în acel an: am organizat un chef cu tema Club Tropicana, după piesa lui George Michael, Rosa și Evan s-au cuplat, am aflat că referendumul Brexit chiar urma să se întâmple, am găzduit în camera mea un dozator Jagermeister împrumutat de la pubul unde lucra Zoe, iar Donald Trump a fost în plină campanie electorală. 

Rezultatul referendumului pentru Brexit ne-a luat pe nepregătite în bula noastră liberală din Londra. Plănuiam de ceva vreme o petrecere pentru a doua zi după votul Brexit, ca să sărbătorim ziua lui Nick și rezultatul care urma să decidă, credeam noi, atașamentul Marei Britanii față de valorile Uniunii Europene. N-a fost să fie. Pe 23 iunie, seara, Evan, Rosa și alți prieteni au ieșit în oraș la cluburile nasoale din zona în care locuiam, încercând să se detașeze de stresul votului prin muzică siropoasă și vodcă ieftină. Nick, Zoe și cu mine ne-am uitat în direct la numărătoarea voturilor. La un moment dat, eu m-am culcat, Zoe la fel. Nick a stat cu ochii pironiți pe ecran toată noaptea, iar când și-a dat seama că Marea Britanie a decis să iasă din Uniunea Europeană de ziua lui, i-au dat lacrimile. A doua zi, ne-am înfruptat dintr-un mic dejun continental, în cinstea Europei, pe o măsuță instalată în fața casei. Un trecător ne-a remarcat și ni s-a mărturisit neașteptat de sincer: „E cea proastă zi din viața mea”. Între timp, la radio, Nigel Farage, fost lider al partidului de dreapta UKIP, anunța „ziua independenței” pentru Marea Britanie. Am început pregătirile pentru petrecerea ce avea să devină mai mult o tristețe colectivă, transformată în dans și prea mult punch.

De atunci, în viețile noastre și în lume s-au schimbat multe. Donald Trump aproape că a încheiat un mandat de președinție cel puțin tulburent, iar misiunea Brexit, remarcabil de anevoioasă, continuă fără vreun final clar. Rosa și Evan s-au despărțit, ea s-a mutat în Glasgow pentru un masterat,  iar el la Milano, pentru o slujbă. Zoe e la Paris pentru un alt masterat, Nick e acasă la el în Liverpool, unde lucrează pentru un ziar local. Eu am rămas la Londra. Ultima dată ne-am văzut cu toții la ziua mea de naștere, când au venit care de pe unde să mă serbeze și i-am găzduit pe toți pe canapele țepene. Mi-am ținut ziua chiar după ultimele alegeri parlamentare din Marea Britanie, când conservatorii au câștigat detașat. La petrecere, discuțiile au oscilat între discursuri anti-Boris Johnson, anti-Partidul Conservator și critici ale Partidului Laburist pentru o proastă conducere și strategie electorală. Totuși, am avut parte și de dans, de Cher, de vișinată.

Acum, în pandemie, suntem cu toții împrăștiați prin lume, dar vorbim unii cu alții mai mult decât am face-o în mod normal. Îmi place când în apelurile video, ceilalți merg la magazin sau la plimbare și apuc să văd, prin micile pătrate pixelate, cum trăiesc alte orașe perioada asta zbuciumată. Lucrurile au progresat diferit în fiecare țară în parte, iar ca să înțelegem cum am trăit fiecare, pe cont propriu, o experiență care ne leagă pe toți, mi-am rugat foștii colegi de casă să-și scrie gândurile zilnic, timp de o săptămână. A fost un fel de experiment care să ne ofere o ocupație comună. La final de jurnal de carantină, tragem linie și reflectăm la cum merg lucrurile acolo unde ne aflăm acum, când în Europa numărul de morți și îmbolnăviri pare să scadă și în orașe începe să se simtă briza verii. 

ABONARE - Dacă ai primit Revista Presei UVT din bunăvoința unui prieten și ai regăsit aici informații utile, te poți abona oricând accesând link-ul de mai jos

Copyright © 2018 DCIMI – Departamentul de Comunicare, Identitate și Imagine Instituțională