Revista presei

14 octombrie 2019

Mâine are loc Conferința asupra securității în Balcani, eveniment anual unic în zona de vest a țării, organizată de New Strategy Center și UVT

Universitatea de Vest din Timișoara, în parteneriat cu asociația New Strategy Center, organizează a treia ediție a conferinței internaționale „Security challenges in the Balkans”, marți 15 octombrie.

Evenimentul va aduce la Timișoara invitați cu o vastă experiență profesională, pentru a dezbate provocările clasice și emergente de securitate din regiunea Balcanilor.

Temele incluse pe agenda evenimentului se referă la provocările la adresa securității și stabilității Balcanilor, care pot afecta și securitatea Europei în ansamblu, ediția din acest an beneficiind de prezența unor oficiali și experți militari de mare valoare.

Totodată, războiul informațional și fenomenul ,,fake news”, precum și modul în care  spațiul cibernetic este folosit în campaniile de dezinformare sunt subiecte care vor fi abordate la conferința de la Timișoara.

Provocările vechi și noi care pot afecta Balcanii și, implicit, și România vor fi vor fi analizate de experți din SUA, Marea Britanie, Serbia, Italia, Macedonia de Nord, Croația.

O nouă premieră națională la Timișoara! Universitatea de Vest a semnat un protocol istoric pentru studenții refugiați

Timișoara, orașul multiculturalității și toleranței, a făcut un pas important la nivel național și chiar european. Universitatea de Vest a semnat vineri un protocol de colaborare cu UNHCR, structura ONU pentru refugiați. În baza acestui document, instituția de învățământ superior va acorda burse pentru studenții care provin din rândul refugiaților, iar o primă tânără din Afganistan este deja parte a acestui program.

Tânăra Fareshta Basim este de cinci ani în Timișoara, dar a fost nevoită să își întrerupă studiile la ciclul de licență, deoarece a trebuit să muncească pentru a-și sprijini familia. Studenta va primi o cameră la Căminul 13, unde va locui cu soțul ei, dar și echivalentul bursei sociale, de 600 de lei lunar. Rectorul Pirtea a explicat că vor fi două astfel de burse anuale. „Asistăm la o premieră națională și chiar din sud-vestul Europei. Printr-un acord de colaborare vom oferi pentru început o bursă unui student refugiat care a optat pentru UVT. Noi am pus la dispoziție două burse, dar timpul foarte scurt a permis doar găsirea unei singure persoane, dacă va mai fi o persoană pe viitor, va putea beneficia”, a precizat Marilen Pirtea.

Migrația în blues și jale. Români în Spania

Faptul că, în aceste zile, au fost lansate două producții documentare diametral opuse despre fenomenul migrației trece de limitele simplei coincidențe și reamintește că situația celor care sunt forțați sau aleg să-și proiecteze viitorul dincolo de granițele propriilor țări își caută în continuare răspunsuri.

Lansat la TIFF 2019, în cadrul Zilelor Filmului Românesc, „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole” propune o apropiere de subiect puțin uzitată, dar provocatoare mai ales în felul în care te forțează să fii un spectator activ.

Cele trei secțiuni ale filmului, decupate precis de regizorii Claudiu Mitcu („Procesul”, „Rețeaua”, „Australia”) și Mihai Mincan („Love Bus”, „Bondoc”), te aruncă, printr-o formulă voit nespectaculoasă, în viața celor peste un milion de români care trăiesc în Spania, tratați ca personaj colectiv. Nu lacrimi, nu povești personale, nu politică. Doar înregistrarea aparent brută a două drumuri, unul de dus și altul de întors, între care sunt colate imagini foarte personale, păstrate de emigranți și în memoria lor externă (înregistrări scurte de prin telefoanele mobile).

Ca pasager prizonier într-un autobuz care, în aproximativ 55 de ore, te va duce la Madrid și apoi în lungul și deloc confortabilul drum de întoarcere alături de doi ciocli balcanico-tarantinieni, ești obligat mereu să completezi ceea ce ți se oferă cu propria ta experiență a migrației, directă sau acumulată din poveștile celor care au plecat, pe care le cunoaște aproape oricine, cu imaginile caselor goale, construite de emigranți pentru o posibilă reîntoarcere acasă, cu copiii, soții și părinții lăsați în urmă.

Profesoara care ar merge la muncă și fără să fie plătită: „Elevii nu au o problemă nici cu materiile, nici cu temele. Știți ce vor? Îmi spun așa: Ne dorim să avem profesori cu chef”

Ana-Maria Rusu ar merge la muncă și fără să fie plătită: „Eu vin cu drag la școală”. Este profesoară de Educaţie Muzicală la Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny” și Colegiul Național „Unirea” din Focșani. Iar asta nu ar fi nimic. Elevii săi participă cu mare bucurie la orele ei.

O dată la două luni profesoara îi pune pe copii să scrie, pe caiet, ce ar putea face ei, profesorii, astfel încât copiii să vină cu mai mult drag la școală. Admite că răspunsurile lor au îngrozit-o oarecum. „Ei nu au o problemă nici cu materiile, nici cu temele. Știți ce vor? Îmi spun așa: Ne dorim să avem profesori cu chef. Noi vrem ca profesorii să vină la școală cu chef. Eu le spun: Să știți că și eu poate am zile în care nu am chef. Și știți ce îmi spun? Dar tot timpul păreți că aveți chef.

Profesoara își face meseria cu multă pasiune. Putea să facă altceva – să cânte într-o filarmonică sau într-un cor. Dar s-a nimerit într-o clasă. Și și-a zis că ea trebuie să îi învețe pe copii care e treaba cu muzica.

11 ani a lucrat ca profesoară în Bârlad, iar de trei ani este la Focșani, unde s-a mutat pentru a fi alături de soțul său.

Vede cum sărăcia, lipsurile sunt probleme în comunitățile din zonă.

ANTREPRENORIAT: Victor Hănescu, fost tenismen de performanţă, a dezvoltat o academie de tenis în Bucureşti, unde antrenează copii de la vârsta de 4 ani

Investiţia iniţială a fost de 30.000 de euro, dar terenurile pe care îşi desfăşoară activitatea Academia de tenis Victor Hănescu sunt închiriate.

În 2018, Academia a avut încasări de 250.000 de euro.

În prezent, sunt pregătiţi 80 de sportivi în cadrul Academiei, din care 20-30 joacă tenis de performanţă.

Victor Hănescu, fost jucător profesionist de tenis, ajuns până pe locul 26 în clasamentul ATP, a hotărât în 2016, după ce şi-a încheiat cariera de sportiv de performanţă, să dea mai departe din cunoştinţele sale tinerilor pasionaţi de tenis, dar şi celor care-şi doresc să ajungă în topurile mondiale, astfel a fondat Academia de tenis Victor Hănescu, după o investiţie de 30.000 de euro.

„La un moment dat se termină perfor­manţa, iar când eram pe final de carieră m-am gândit ce aş putea să fac pentru Ro­mânia, pentru tenisul din România. Trecând prin sistemul sportiv mi-am dat seama că nu există în România ceva bine organizat, structurat, unde să lucreze oameni care au făcut performanţă, care au experienţă în domeniu. De aici a început totul“, povesteşte Victor Hănescu, care a decis să-şi pună numele pe o academie de tenis în România.

Hănescu, 38 de ani, şi-a început activitatea sportivă la vârsta de 7 ani, dintr-o întâmplare. Voia să facă baschet, dar pentru că echipele de baschet erau formate din copii cu vârsta de peste 9 ani, nu a fost acceptat. În drum spre casă a trecut pe lângă două terenuri de tenis şi s-a gândit să înveţe acest sport, pe care l-a practicat până la nivel de performanţă.

Toate şcolile din ţară vor avea pubele pentru reciclare selectivă

Spectrul unor amenzi enorme de la Comisia Europeană i-a făcut pe parlamentari să doteze şcolile cu pubele pentru reciclare selectivă. Faptul că România riscă amenzi de peste 300.000 de euro pe zi de la Uniunea Europeană dacă rata catrastrofală a reciclării nu se îmbunătăşte până în 2020 i-a determinat pe parlamentarii români să modifice legea reciclării.

Raul Pop, expert deşeuri, este de părere că măsura este una bună, dar la fel ca o parte semnificativă a actelor legislative din domeniul reciclării selective va suferi, cel mai proabil, de pe urma lipsei aplicării sancţiunilor pentru administraţiile publice care nu dau curs cerinţelor şi de neseriozitate cu care este urmărit procesul de implementare de către autorităţilor responsabile. Dacă va fi aplicată ca la carte, Pop spune că măsura are un potenţial semnificativ. „Şcolile au mai multe caracteristice interesante pentru programele de reciclare selectivă. În primul rând, nu e nevoie de sancţiuni în cazul copiilor, ci reciclarea poate fi prezentată ca o măsură educativă.

Eurostat: Aproape 1,7 milioane de români nu au muncit niciodată, cei mai mulți au studii medii

Din cele 12,3 milioane de persoane cu vârsta între 18 și 64 de ani din România, peste 1,68 de milioane susțin că nu au lucrat niciodată, potrivit datelor Eurostat. Procentual, cifra reprezintă 13,6% din total. Analiza datelor arată că dintre aceste persoane, 705 mii au studii elementare (cel mult 8 clase), iar 902 mii au studii medii (liceu). Persoanele cu studii superioare care nu au lucrat niciodată sunt 73,5 mii.

Ancheta Eurostat asupra forței de muncă în 2018 oferă informații despre întreruperea muncii pentru creșterea copiilor și a fost făcută asupra întregii populații adulte din Uniunea Europeană. Unul dintre răspunsurile oferite în cadrul analizei, de către participanți, a fost că nu au lucrat niciodată. Numărul acestora este de aproape 1,7 milioane, din grupa de vărstă 18-64 de ani, deci oameni aflați în vârstă de muncă. Cei care au lucrat și și-au întrerupt munca pentru creșterea copiilor sunt 2,7 milioane.

Doamnă/domnule viitor ministru al Educației, cunoașteți aceste probleme? Aveți soluții?

Săptămâna viitoare vom asista, cel mai probabil, la schimbarea guvernului cu unul, cu siguranță, mai bun, care vine pe fondul unor acumulări masive de dezamăgiri și care generează multă speranță.

În istoria post-decembristă, am mai trăit asemenea momente, dar, din păcate, speranțele noastre de schimbare s-au năruit, nu din cauza faptului că n-au existat intenții bune și idei excelente, ci pentru că situația nu a fost gestionată, corect la nivel de instituții ale statului.

Președintele Iohannis spunea zilele trecute că „PSD e bine înșurubat în instituțiile statului”, ceea ce trebuie tradus prin „Personalul care Subminează Democrația e bine înșurubat în instituțiile statului”. Pentru înțelegere mă voi raporta doar la domeniul în care activez, lăsându-vă pe dumneavoastră să faceți translații.

Aș începe cu Ministerul Educației unde activitatea este împărțită în 10 direcții generale, care au în subordine alte 23 de direcții, 12 servicii, 4 birouri și 11 compartimente, conform Anexei 1 din H. G. 26/2017. Nu numărul acestor departamente doresc, acum, să-l aduc în discuție, ci modul în care au fost recrutate, pentru angajare, anumite persoane din cadrul lor.

În acest minister, au rămas angajați cu contract de muncă încheiat înainte de 1990, care și-au propus și au reușit să-și formeze echipe cu care să dețină controlul în anumite situații, astfel încât să îngreuneze sau să inhibe inițiative ale unor miniștri, dacă acestea afectau anumite interese. Unora li s-a creat acea aură care-i prezintă ca fiind indispensabili și, după atâția ani în sistem, și-au creat o rețea în teritoriu dispusă să răspundă oricărei comenzi venită de la aceștia.

La nivel de inspectorate școlare județene, lucrurile sunt aranjate cam în același mod, politizarea fiind la ordinea zilei. Mulți inspectori s-au „imunizat” cu pseudo-concursuri care ar putea fi invalidate în instanță pentru viciu de procedură, dar care ar necesita procese de durată.

Există în spațiul public o dezbatere despre oportunitatea existenței acestor instituții și sunt idei pertinente legate de desființarea lor. Această măsură consider că ar trebui luată foarte serios în discuție. Ca să fiu mai explicit, pot exista inspectori și în lipsa inspectoratelor.

Ca o continuare a ideii expuse mai sus, la nivelul instituțiilor școlare activitatea managerială trebuie separată radical, în două compartimente. Nu se poate ca principala misiune a școlii, respectiv procesul instructiv-educativ, să fie coordonată de aceeași conducere care trebuie să răspundă și  de problemele administrative.

Copyright © 2018 DCIMI – Departamentul de Comunicare, Identitate și Imagine Instituțională