Revista presei

În urmă cu zece ani am fost foarte impresionat de o vizită pe care am făcut-o la Muzeul Memorialului pentru Pace de la Hiroshima. Numele dat muzeului contrastează oarecum cu ceea ce vedem înăuntru, pentru că el este de fapt consacrat războiului, mai precis dezastrului provocat de bomba atomică lansată de americani asupra oraşului pe data de 6 august 1945. Dintre multele mărturii expuse în muzeu, cîteva aparţin unor oameni care se aflau, în dimineaţa zilei de 6 august, într-un tren de navetişti. Trenul se îndrepta spre Hiroshima, iar la ora opt şi cîteva minute călătorii puteau vedea pe fereastră, la orizont, contururile oraşului. Trenul a intrat într-un tunel cu cîteva minute înainte de ora fatidică. Bomba a explodat la ora 8 şi 16 minute ora locală. Cînd trenul a ieşit din tunel, Hiroshima nu mai exista.

Mă întreb dacă nu cumva şi noi, cu măştile noastre sanitare pe faţă, nu ne aflăm de fapt într-un tunel. Un tunel ceva mai lung, care s-ar putea să dureze cîţiva ani. Cînd călătorii din trenul de la Hiroshima au intrat în tunel, lumea lăsată în urmă era desfigurată de război, dar avea încă trăsături cît de cît cunoscute. Ieşind din tunel, călătorii de la Hiroshima s-au trezit brusc într-o nouă epocă a umanităţii, cea nucleară.

Vom descoperi oare şi noi, la ieşirea din tunelul epidemiei, că lumea va arăta complet altfel? 

Pe data de 14 septembrie urma să se desfăşoare la Leipzig o reuniune la vîrf importantă între China şi cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. Germania, ţară aflată în prezent la preşedinţia Uniunii Europene, îşi propusese ca acest summit să fie unul cu adevărat excepţional, de relansare a parteneriatului cu China. Preşedintele Xi Jinping urma să se întîlnească, la Leipzig, cu toţi şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Uniunii Europene, toţi fiind interesaţi de altfel de comerţul şi cooperarea cu China.

Epidemia a perturbat însă scenariul doamnei Angela Merkel şi continuă să perturbe viaţa diplomatică internaţională, precum şi viaţa noastră a tuturor. Unii geopoliticieni avizaţi spun chiar că, în urma acestei epidemii, China se va impune ca un „învingător”, ca primă putere mondială. O ciudată piruetă istorică ar urma deci să se producă: după ce virusul s-a născut în China, după ce a plecat din China, după ce a tulburat întreaga lume, tot datorită lui China ar urma să devină ceea ce ea afirmă de altfel ca obiectiv deschis de cînd a venit Xi Jinping la putere: prima putere militară, economică şi tehnologică a lumii. Actualul război economic dintre Statele Unite şi China este văzut de foarte mulţi specialişti ca o încleştare finală între doi giganţi pentru asumarea leadership-ului planetar. Dacă această teorie se confirmă, noi, cetăţenii de rînd, vom descoperi la ieşirea din „tunel” o lume cu reguli dictate de puterea comunistă de la Beijing, altfel spus de un regim dispreţuind total democraţia, universalismul şi drepturile omului.