Revista presei

25 februarie 2019

Un elev „muncește” mai mult decât un adult

Potrivit unui studiu făcut de Institutul de Științe ale Educației în 2017, 80% dintre elevi spun că temele pentru acasă le ocupă mare parte din timpul liber. În plus, peste 70% dintre părinţi şi 67% dintre elevi se plâng că temele pentru acasă le provoacă nelinişte, îngrijorare şi stres.

Doar 27% dintre profesori sunt de aceeași părere. Cel mai probabil – spun autorii studiului – pentru că nu vorbesc cu elevii despre îngrijorările legate de teme.

În 2016, Mircea Dumitru, pe atunci ministru al Educației, a publicat un ordin care definea rolul temelor pentru acasă. Ministrul le cerea profesorilor să se asigure că elevii nu lucrează niciodată mai mult de 2 ore acasă pentru teme, la toate disciplinele. Iar copiii din clasa pregătitoare nu ar fi trebuit să primească teme pentru acasă.

Mai mult – potrivit aceluiași ordin de ministru – timpul pe care elevul îl dedică școlii, atât în clasă cât și acasă, ar trebui să se încadreze zilnic într-o medie de 5-8 ore. Ordinul ministrului Mircea Dumitru e încă în vigoare, dar… Una spune ordinul ministrului, altă se întâmplă în realitate. Tot din cercetarea Institutului de Științe ale Educației aflăm că aproape jumătate dintre elevi spun că au nevoie de mai mult de două ore, unii dintre ei chiar peste 3-4 ore pentru a rezolva toate temele scrise pentru a doua zi.

Studenții basarabeni, primii la vot ieri, la secția din Timișoara, pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova

Duminică, 24 februarie 2019, în Republica Moldova au avut loc alegeri parlamentare și referendum, iar o secție de votare a fost deschisă și la Liceul „Ion Vidu” din Timișoara.

„Ne-am hotărât cu cei din Asociație să mergem dis-de-dimineață la secția de vot astăzi ca să dăm un exemplu de atitudine civică pentru toți cetățenii moldoveni din Diaspora. Îndemnăm pe fiecare să își exercite dreptul constituțional și să iasă la vot. Acum este momentul în care decidem cum vrem să arate Republica Moldova pentru următorii patru ani”, a spus Răzvan Chirița, președinte Asociația pentru Români de Pretutindeni „Inițiativa”.

 

Fabuloasa viaţă a Ilincăi Kung Parslow, originară din România. La 16 ani a hotărât să fugă din România trecând Dunărea înot, iar acum lucrează la Parlamentul European într-o poziție cheie pentru relațiile UE cu SUA

Ilinca Kung Parslow (51 de ani) a parcurs lungul drum de la adolescenta rebelă prinsă de grăniceri chiar înainte a se arunca în Dunăre, în încercarea de a fugi din ţară pentru a scăpa de regimul comunist, până la femeia matură, realizată pe toate planurile, cu o funcţie de răspundere în Parlamentul European.

La 30 de ani, aflată în New York a obţinut o slujbă de manager supleant la un grup de brutării-restaurant, Le Pain Quotidien. Aici a aflat că există şi pot fi accesate programe de împrumuturi financiare pentru studenţi. Ca manager lucra 55 de ore pe săptămână şi se pregătea pentru admiterea la facultate. Am fost acceptată la universitatea The New School din Manhattan, renumită  pentru facultatea de cercetare în domenii sociale, locul unde filosofi ca Hannah Arendt şi Leo Strauss şi-au găsit refugiul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A început cursurile la trei zile după atacul de la 11 septembrie 2001. S-a întreţinut la început din munca pe care o făcea la brutărie, iar mai târziu lucrând la biblioteca Facultăţii de Design Parsons. Cu toate orele de muncă plătite, nu câştiga îndeajuns ca să-și achite costurile legate de studii, aşa că a terminat universitatea cu o datorie de aproape 100.000 de dolari. 

"Mulți profesori au înțeles că trebuie „să vorbească limba nativilor digitali” și folosesc mijloace interactive în procesul de predare" - spune Ștefan Apăteanu, fondator al companiei Edu Apps, care activează în domeniul tehnologiilor pentru educație

Pentru o țară care se laudă cu o industrie IT puternică și cu numărul mare de programatori, România este surprinzător de înapoiată digital.

„România este între primele țări din Europa la viteza de Internet, dar printre ultimele la gradul de penetrare în teritoriu”, încearcă o explicație Ștefan Apăteanu, antreprenor în domeniul IT.

„Iar asta se leagă și de ce se întâmplă în școală, sau – mai degrabă – de ce nu se întâmplă în școală”.

Apăteanu, fondator al companiei Edu Apps care activează în domeniul tehnologiilor pentru educație, cunoaște din interior sistemul educațional și spune că nu este suficient să duci tehnologia în școli, ci mai ales este necesară o formare a cadrelor didactice

Ce ai de gând să faci după terminarea liceului/facultății? Răspunsurile tinerilor din conducerea Consiliului Național al Elevilor din România

În prezent, mai toate liceele de top au club de dezbateri. S-au evidențiat la concursuri echipe de la Tudor Vianu, Mihai Viteazul, Cantemir, Lazar, Spiru Haret sau Colegiul Național Unirea din Focșani.

În fiecare weekend, membrii acestor echipe se adună în timpul lor liber la școală, pentru a dezbate subiecte de actualitate, cum ar fi: problemele din justiție din România, viitorul Uniunii Europene, proiecte de lege, problema migrației, problema minorităților, etc.

Vorbesc liber, cu argumente, se ascultă reciproc și intervin atunci când au ceva de spus, de asemenea, argumentat. Practic, ceea ce ar trebui să facă orice politician din România.

Dintre astfel de liceeni s-au desprins câteva persoane care au dus dezbaterea la un alt nivel.

Sunt foștii sau actualii reprezentanți ai elevilor din România, adică ceea ce se numește Consiliul Național al Elevilor. De câțiva ani, opinia elevilor a început să conteze din ce în ce mai mult în dezbateri privind problemele din educație. Fără niciun pic de teamă, aceștia și-au spus cuvântul împotriva sistemului bolnav și nu au ezitat să înfrunte direct profesori sau miniștri ai Educației.

Cum se orientează universitățile către viitor, de la pregătirea studenților pentru o profesie până la activitățile extra-curriculare - câteva răspunsuri descrise în noul volum semnat de Steven G. Brint, Berkeley Center for Studies in Higher Education

Universitățile de cercetare sunt mediile cele mai complexe ale învățământului superior, iar gama lor de activități pe care le dezvoltă este largă. Pe lângă oferirea de instruire în sute de programe, în aceste universități se află cluburi și organizații studențești, care contribuie la selectarea studenților pentru progrme avansate, dar și centre de cercetare care produc mii sau zeci de mii de lucrări de cercetare anual, lucrari ce ajung la parteneri industriali,  prin activități  în echipe semi-profesionale. În plus, se ocupă să rezolve și problemele comunității, să conducă spitale, să dezvolte programe de inventică și să încerce să creeze medii de luvru care să conducă la procese noi de învățare pentru o varietate foarte largă de studenți.

S-ar putea spune că aceste activități, luate împreună, constituie scopurile stabilite de universitățile de cercetare.

Cu toate acestea, atunci când le privim activitățile lor din perspectiva politicii publice, accentul se pune pe trei scopuri principale ale universităților: (1) dezvoltarea capitalului uman (cu alte cuvinte, îmbunătățirea abilităților cognitive și non-cognitive ale studenților); 2) cercetarea de bază și cercetarea în interes local, și (3) asigurarea accesului studenților provenind din medii cu venituri mici și subreprezentate. 

Rebecca Murray, cercetător la Universitatea din Exeter, vorbește despre provocările cu care se confruntă tinerii migranți care își doresc să acceseze învățământul superior

Cercetătoarea Rebecca Murray a lucrat cu adolescenți migranți și a fost surprinsă să afle că, în mijlocul tuturor presiunilor de reintegrare, prioritatea lor principală a fost depășirea barierelor cu care se confruntau atunci când încercau să acceseze învățământul superior.

Această constatare a impulsionat-o să construiască pârghii de lobby pentru ca universitățile să creeze mai multe oportunități pentru refugiați și solicitanții de azil. Una dintre acestea este și proiectul Articolul 26, o inițiativă de promovare a dreptului de acces la învățământul superior.

O mare parte din problemă a fost lipa de date și de cercetări despre migrația forțată și învățământul superior.

Murray și-a finalizat recent doctoratul la Universitatea Sheffield din Anglia, investigând rolul învățământului superior în a ajuta refugiații și solicitanții de azil să își reconstruiască viața și viitorul. Astăzi este cercetător asociat la Universitatea din Exeter și visiting al Universității din Winchester.

Începe selecţia profesorilor care vor lucra la realizarea manualelor şcolare, arată Ministerul Educaţiei Naţionale. Cei interesaţi se pot înscrie pe site-ul Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE).

Etapa de înscriere se derulează exclusiv online, până pe data de 4 martie 2019, inclusiv. Selecţia propriu-zisă şi anunţarea rezultatelor (individual, doar pentru candidaţii admişi) vor avea loc în intervalul 9 – 16 martie 2019.  Selecţia propriu-zisă şi anunţarea rezultatelor (individual, doar pentru candidaţii admişi) vor avea loc în intervalul 9 – 16 martie 2019. Pentru a se putea înscrie, profesorii trebuie să completeze formularul disponibil la adresa: https://competente.rocnee.eu  

Experţii selectaţi vor analiza şi evalua calitatea proiectelor de manuale şcolare propuse de autori/grupuri de autori. Principiile care stau la baza selecţiei sunt competenţa şi experienţa acumulate/probate, precum şi disponibilitatea manifestată pentru implicarea în activităţile de evaluare a proiectelor de manuale şcolare din anul şcolar anterior.   Din grupurile de lucru pot face parte cadre didactice angrenate în activităţi de predare-învăţare-evaluare în învăţământul preuniversitar, corespunzătoare ciclului de învăţământ şi disciplinei pentru care se evaluează proiecte de manuale şcolare. 

Începând cu anul 2019, pot fi cooptaţi evaluatori şi din rândul cadrelor didactice din învăţământul superior. 

Profesor: “De cele mai multe ori părinţii habar nu au ce se întâmplă, aduc elevul în clasa a 9-a, copil liniştit, la locul lui, nu fumează nu se droghează, şi într-a XII-a e deja dependent, nu consumator, dependent. Aproape în fiecare clasă de a XII-a avem câte 5 elevi dependenţi.”

În faţa unui colegiu din Bucureşti, elevii ies să fumeze în fiecare pauză. Un grup iese în evidenţă prin glume şi discuţii ceva mai zgomotoase, pe trotuarul aflat chiar vis-a-vis de intrarea în unitatea de învăţământ.

Profesor: “Unii consumatori de droguri din liceu, după ce termină liceul, devin dealeri de droguri şi revin în liceu şi furnizează droguri celor din generaţiile anterioare. Intră pe poarta şcolii, vizitează pe cineva, uneori vizitează chiar un profesor, un profesor le face intrarea, şi are anturajul lui, uneori distrubuie pastile de Ecstacy.”

De cele mai multe ori părinţii habar nu au ce se întâmplă, aduc elevul în clasa a 9-a, copil liniştit, la locul lui, nu fumează nu se droghează, şi într-a XII-a e deja dependent, nu consumator, dependent. Aproape în fiecare clasă de a XII-a avem câte 5 elevi dependenţi.”

 

Copyright © 2018 DCIMI – Departamentul de Comunicare, Identitate și Imagine Instituțională