Revista presei

31 iulie 2020

Ministerul Educatiei anunta reducerea numarului de ore pentru elevii din clasele pregatitoare, dar și pentru a V-a si a IX-a

  • ziare.com
Ministerul Educatiei face un prim pas, asteptat de mai multi ani, in vederea reducerii numarului de ore petrecute de elevi la scoala.

Institutia a lansat in dezbatere publica un proiect de ordonanta care stipuleaza ca, din aceasta toamna, numarul de ore pe care le vor face elevii din clasele pregatitoare, a V-a si a IX-a va fi stabilit prin ordin al ministrul Educatiei.

Totul in contextul in care presedintele Klaus Iohannis a promulgat legea care prevede reducerea numarului de ore, iar in acest moment, ministerul inca discuta cu toate partile implicare despre ce materii ar putea fi eliminate sau reduse, din punctul de vedere al cantitatii de informatii predate.

Secretarul de stat pentru invatamant preuniversitar, Luminita Barcari, spune, la Europa FM, ca in curand, Ministerul Educatiei va pune in dezbatere publica noile planuri cadru in care se prevede ce ore ar putea disparea, din aceasta toamna, din orarul elevilor de inceput de cicluri scolare.

TIMIȘOARA - Şeful Continental anunţă că face teste cu tehnologia 5G şi maşini autonome împreună cu Orange şi Nokia

  • zf.ro

„Un smartcity este un concept holistic unde cetăţenii se află în prim plan. Ideea este să facem viaţa cetăţenilor mai uşoară, mai eficientă şi să mergem în direcţia în care lucrurile să se rezolve mai rapid.“

Continental, cel mai mare producător de componente auto de pe piaţa auto locală, cu afaceri anuale de peste 3 mld. euro şi 20.000 de angajaţi, colaborează cu Orange – liderul pieţei locale de telecom, şi un furnizor de echipamente de reţea, pentru a face în Timişoara teste cu maţini autonome şi tehnologia 5G.

„Şi noi vedem că 5G ne poate ajuta foarte mult, este o conectivitate pe care noi dorim să o avem şi pentru serviciile de mobilitate, adică observăm o tendinţă de tip «seamless mobility» pentru oraşele foarte aglomerate unde nu mai este de ajuns să ai o maşină, ci este nevoie de o legătură între o trotinetă electrică, o bicicletă, transport public şi o maşină sau un taxi sau un taxi care merge autonom. Acolo avem nevoie de foarte mult trafic de date şi este foarte important să avem o reţea 5G performantă. Noi lucrăm şi aici împreună cu Nokia şi cu Orange şi am instalat în Timişoara în sediul nostru o reţea 5G pe care dorim să o folosim acum pentru nişte experimente şi cu maşini autonome”, a declarat în cadrul emisiunii ZF Tech Day Christian von Albrichsfeld, head of country, Continental România.

ANALIZĂ OECD - Relațiile bune și încrederea între profesori și părinți nu mai sunt un lux, ci o necesitate pentru copiii care trebuie să recupereze învățarea în criza coronavirus

  • edupedu.ro

Criza coronavirusului face ca relațiile solide dintre profesori și părinți să nu mai fie considerate un lux, ci o necesitate, deoarece școlile și părinții trebuie să devină parteneri pentru ca studenții să poată recupera învățarea, arată o analiză publicată pe platforma online dedicată educației a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Analiza, semnată de dr. Hannah Ulferts de la Directoratul OECD pentru Educație, spune că părinții trebuie să colaboreze cu școlile pentru a impune măsuri de igienă și măsuri precum cele de distanțare.

În plus, în contextul actual este nevoie să crească, printre părinți, nivelul de încredere în profesori și instituții de învățământ, încrederea că elevii sunt siguri la școală. Și e nevoie, de încrederea că vor fi găsite soluții pentru reducerea pierderilor de învățare și a stresului care s-au acumulat cât timp școlile au fost închise. Pentru ca această încredere să existe și să se întărească, e nevoie de efortul tuturor părților, sună argumentul analistei OECD.

Aceasta arată că starea de criză exacerbează provocările cu care se confruntă părinții și le afectează cel mai mult pe familiile confruntate deja cu probleme sociale și economice, mai ales că impactul cel mai puternic al închiderii școlilor se face simțit în rândul familiilor dezavantajate. În această perioadă, potrivit sursei citate, cresc temerile și frustrarea legată de pierderea locurilor de muncă și diminuarea veniturilor, iar posibilitatea profesorilor și a comunităților de a identifica posibile cazuri de tratament violent sau de neglijare a copiilor scade semnificativ.

ANALIZĂ UNICEF - O treime dintre copiii lumii sunt intoxicați cu plumb

  • rfi.ro

Reciclarea acumulatorilor cu plumb prin metode informale și neconforme standardelor constituie una dintre principalele cauze ale intoxicației cu plumb în rândul copiilor din țările cu venituri mici și medii, în care numărul de autovehicule a crescut de trei ori din anul 2000. Absența reglementărilor și a infrastructurii necesare reciclării bateriilor auto, a condus la reciclarea în condiții nesigure a aproximativ 50% dintre acumulatorii cu plumb în cadrul economiei informale.

Aproximativ 1 din 3 copii – adică aproape 800 de milioane de copii la nivel mondial – înregistrează o concentrație a plumbului în sânge de minim 5 micrograme pe decilitru (µg/dL), acesta fiind și nivelul în cazul căruia trebuie intervenit, potrivit unui raport lansat de UNICEF și Pure Earth.

Cauzând inițial puține simptome, plumbul acționează silențios, periclitând sănătatea și dezvoltarea copiilor și putând avea consecințe fatale”, a declarat Henrietta Fore, directorul executiv al UNICEF. „Știind cât de răspândită este poluarea cu plumb și înțelegând acțiunea distructivă a acesteia asupra vieții oamenilor și a comunităților, ar trebui întreprinse acțiuni urgente pentru a proteja permanent copiii”.

Raportul, „The Toxic Truth: Children’s exposure to lead pollution undermines a generation of potential” [Adevărul toxic: Expunerea copiilor la poluarea cu plumb subminează potențialul unei generații întregi], cuprinde o analiză a expunerii la plumb a copiilor realizată de către Institutul pentru Evaluarea Metrică a Sănătății (IHME) și validată printr-un studiu ce a primit aviz favorabil pentru publicarea în revista Environmental Health Perspectives.

Raportul precizează faptul că plumbul este o neurotoxină puternică ce provoacă copiilor daune cerebrale ireversibile. Acesta este deosebit de distructiv în cazul bebelușilor și al copiilor sub cinci ani, deoarece le afectează creierul în plin proces de dezvoltare, cauzându-le sechele neurologice, cognitive și fizice pe viață.

Expunerea la plumb a copiilor este asociată și cu probleme comportamentale și de sănătate mintală, precum și cu o creștere a infracționalității și a violenței. Copiii mai mari se confruntă cu consecințe grave, inclusiv cu un risc crescut de afectare renală și de dezvoltare a unor boli cardiovasculare mai târziu în viață, menționează raportul.

Conform estimărilor, în țările cu venituri mici și medii, expunerea la plumb a copiilor determină costuri de aproape 1 trilion de dolari prin irosirea potențialului economic al acestor copii pe parcursul vieții.

Raportul remarcă faptul că reciclarea acumulatorilor cu plumb prin metode informale și neconforme standardelor constituie una dintre principalele cauze ale intoxicației cu plumb în rândul copiilor din țările cu venituri mici și medii, în care numărul de autovehicule a crescut de trei ori din anul 2000. Creșterea numărului proprietarilor de autoturisme, asociată cu absența reglementărilor și a infrastructurii necesare reciclării bateriilor auto, a condus la reciclarea în condiții nesigure a aproximativ 50% dintre acumulatorii cu plumb în cadrul economiei informale.

ȘTIINȚA ȘI INVOVAȚIILE - Ne poate ajuta, oare, analiza cuantică să regândim realitatea?

  • scientificamerican.com

Este posibil ca rezultate de laborator inexplicabile să ne sugereze faptul că suntem în momentul de debut al unei noi paradigme științifice.

Fiecare generație tinde să creadă că viziunea sa despre natură este fie adevărată, fie aproape de adevăr. Nici noi nu facem excepție: deși știm că ideile generațiilor anterioare au fost, de fiecare dată, înlocuite de cele ale noii generații, credem totuși că, de data asta, avem varianta corectă. Strămoșii noștri erau naivi și superstițioși dar noi suntem obiectivi – sau așa ne place să credem. Știm oare că materia/energia, independent de conștient, este esența naturii și toate celelalte decurg de aici?

De fapt, studiile au arătat că este o relație inextricabilă între lumea pe care o percepem și categoriile conceptuale criptate în limba pe care o vorbim. Noi nu putem percepe o lume pur obiectivă, ci una partajată și preinterpretată subliminal, în funcție de predeterminarea culturală. De exemplu, “cuvintele ce denumesc culorile într-o anumită limbă ajută la formarea percepției asupra culorilor”. Un studiu imagistic al creierului indică faptul că zonele de procesare lingvistică sunt direct implicate în însuși procesul simplu de deosebire dintre culorile de bază. Mai mult decât atât, acest tip de “percepție pe categorii este un fenomen aplicat nu numai în cazul culorilor dar și alte cazuri, ca de exemplu foneme, tonuri muzicale și expresii faciale”. În mare măsură, vedem ceea ce fundalul cultural inerent ne învață să vedem, ceea ce explică, probabil, de ce fiecare generație este atât de încrezătoare în propriul punct de vedere asupra lumii și vieții. 

Viziunea asupra percepției umane, contrazisă de teorie, de concepte, nu reprezintă un punct nou de analiză. Incă din 1957, filozoful Owen Barfield scria: ”Eu nu percep realitatea înconjurătoare doar prin intermediul organelor de simț…Astfel, pot spune, degajat, că ‘aud un sturz cântând’. Dar, de fapt tot ce “aud”-  aud grație faptului că am urechi- este sunetul. Când‘aud un sturz cântând’ aud …. prin intermediul multor alte canale, ca memoria, imaginația, simțurile și….  voința.” (Salvând aparențele)

După cum a susținut și filozoful Thomas Kuhn în cartea sa Structura Revoluțiilor Științifice, știința însăși este supusă unei subiectivități inerente, de percepție. Definind “paradigma” ca fiind “un organism implicit de convingeri teoretice și metodologice”, acesta a scris :

“Paradigma este condiția necesară existenței percepției înseși. Ceea ce un om percepe vizual depinde atât de ceea ce omul vede și, de asemenea, de ceea ce experiența sa vizual-conceptuală l-a învățat să vadă. În absența unui astfel de fundal, nu putem vorbi decât de “o confuzie majoră și completă.”

Astfel, întrucât percepem lucrurile și experimentăm evenimentele condiționați, parțial, de o paradigmă implicită, aceste lucruri și experimente tind să confirme, prin construcție, paradigma. Nu este de mirare, deci, că suntem atât de convinși, astăzi, de faptul că natura constă în aranjamente de materie/energie din afara noastră și independent de mintea noastră.

 

CULTURĂ DE SECURITATE - Pregătirile militare pe care Statele Unite le fac pentru o confruntare cu China

  • pressone.ro

Noul război rece dintre SUA și China, spre care cele două superputeri se îndreaptă, are și o componentă militară substanțială. După ce China și-a modernizat rapid forțele armate în ultimele două decenii, Statele Unite se văd nevoite să își recalibreze propriile forțe în încercarea de a ține în frâu ambițiile rivalilor.

În confruntarea dintre cele două superputeri, Statele Unite dispun de mai multe arme economice devastatoare decât rivalii asiatici. SUA poate restrânge importurile de produse chinezești, ceea ce a și început să facă.

China depinde de accesul mărfurilor sale pe piețele internaționale pentru a-și continua ascensiunea, în concluzie poate, la nevoie, să pună tarife restrictive pe mărfurile americane în contrapartidă, însă dependența sa de exporturi o face mult mai vulnerabilă în cazul unui război comercial.

Accesul Chinei pe piețele internaționale depinde de legăturile maritime cu restul lumii, de aici obsesia pentru controlul Mării Chinei de Sud.

Principalul teatru de operații militare prevăzut pentru viitorul apropiat în Asia este Marea Chinei de Sud, acolo unde China și-a întărit substanțial pozițiile și a transformat, prin extinderea lor și construirea de instalații militare, o serie de insule nelocuite în adevărate portavioane ce nu pot fi scufundate.

China a mers până acum pe o strategie menită să își extindă zona de influență a propriilor forțe navale și aeriene cu ajutorul insulelor din Marea Chinei de Sud. Insulele din arhipelagurile Paracel și Spratly sunt de asemenea folosite și ca mijloc de presiune geopolitică asupra vecinilor Chinei.

Faimoasa Nine-dash-line delimitează în mod vag pretențiile teritoriale ale Chinei în zonă și este folosită, în funcție de interes, pentru a presa state precum Vietnam, Filipine, Malaysia și Taiwan să accepte pretențiile Chinei și să le aducă pe orbita Beijingului.

Până acum, strategia a avut efecte contrare și a împins statele vecine către o cooperare mai strânsă cu Washingtonul și doar inabilitatea administrației Trump a făcut până acum imposibilă coagularea unei alianțe regionale care să includă toate țările care au avut de-a face cu agresiunile Chinei, inclusiv India sau Vietnam.

De altfel, Vietnamul, fostul adversar, a repus în funcțiune baza navală din golful Cam Ranh, considerată a fi cea mai bună bază de acest tip din Asia de Sud-Est în ceea ce privește geografia zonei. În urma redeschiderii bazei din golful Cam Ranh, folosită în trecut de francezi, americani și ruși, autoritățile vietnameze au permis inclusiv navelor altor state să acosteze pentru reaprovizionare. În 2016, două nave americane au acostat acolo, pentru prima oară din 1975.

Există inclusiv zvonuri că SUA ar fi interesate să stabilească o prezență navală permanentă la Cam Ranh, pentru a descuraja acțiunile Chinei în Pacificul de Vest și pentru o mai bună coordonare cu Vietnamul, în ciuda faptului că cele două state au dus un război devastator timp de mai mult de un deceniu.

 

EDITORIALE - Adrian Papahagi: Universitate

  • marginaliaetc.ro
Cât de bună sau de rea este universitatea românească? Aș răspunde, simplu: cât se poate. Cât se poate de bună și cât se poate de rea!
 
Îi cunoaștem relele (plagiate, corupție, impostură, nepotism), dar ignorăm miracolul că ea există și că, în mare, chiar corespunde ideii de universitate.
 
Nu ni s-a păstrat nicio scriere a vreunui român din sec. XII, pe când Oxford producea deja cunoaștere. Pe când la Bologna, Padova, Oxford sau Paris se studia din greu, tătarii distrugeau micile școli eparhiale și centrele monastice fondate în vestul României de azi (estul Ungariei de ieri) de venețieni ca Gerard al Cenadului, sau de cistercienii francezi de la Pontigny. Italienii, francezii sau englezii își ridicaseră deja catedralele de piatră și cele de cuvinte (Dante, Toma din Aquino, Chrétien de Troyes, Chaucer) pe când la noi Mircea cel Bătrân se chinuia să treacă de la lemn și spații mici la piatră și spații la fel de mici. Newton inventa matematica și fizica modernă la Cambridge pe când turcii ne decapitau domnitorii și îi schimbau după bunul plac. Chiar și Harvard, fondat în 1636 în lumea nouă, e mai vechi decât orice instituție de învățământ de-a noastră, în marginea amărâtă a lumii vechi.
 
Dacă tot vine vorba de Harvard, acesta are un “endowment” de 40 miliarde dolari, 1/6 din PIB-ul României și, bănuiesc, mai mult decât patrimoniul tuturor universităților românești puse împreună. Probabil rulează mai multe fonduri decât băncile românești puse împreună. Să nu uităm că un asistent debutant în SUA primește 60.000 $/an sau mai mult, nu de zece ori mai puțin, ca la noi. Să nu uităm că școlaritatea în SUA costă 56.000 $/an, iar în Anglia 10-30.000 lire.
 
Cunosc un profesor anglo-saxonist de la Cambridge, provenit din nobilimea anglo-normandă (există un oraș numit după familia lui), nepot al lui John Maynard Keynes, stră-strănepot al lui Charles Darwin, care are nenumărați universitari în neam. Un coleg de la Sapienza are doi bunici, unul austriac, altul italian, ambii premiați Nobel. Occidentul se școlește neîntrerupt la nivel maxim de sute de ani. Există geniu vechi, trecut deja în gene. La noi, fii de țărani au făcut saltul în lumea universitară: unii, brilianți, alții, cum se poate. E și acesta un miracol de civilizație!
 
Nu are sens să ducem autocritica în autodenigrare. Suntem conștienți de locul nostru încă modest, dar știm la fel de bine că avem nenumărate schimburi cu marile universități, o generație întreagă de universitari tineri cu doctorate occidentale, o ambiție reală de a urca în clasamentele internaționale. E bine să fim critici, dar e important să percepem corect și imensul drum parcurs de universitățile noastre ce se respectă, de la fondare, în ultimele decenii ale sec. XIX, până azi, și chiar din 1989 până în 2020. Există și la noi genii, talente, capacități și impostori, așa cum există muncă, știință, ambiție, delăsare și corupție.
 
Dincolo de ideologizarea marxistă, adesea extremă, a învățământului umanist în Occident, e clar că școala e mai bună în marile universități de acolo, mai ales la nivel de cercetare. Noi pornim de niciunde, iar comunismul a sistat investițiile majore în biblioteci, campusuri și laboratoare, și a introdus o contraselecție pe care cu greu o depășim.

ECONOMIE - Nouriel Roubini: Una dintre provocările unei ţări ca România este că au plecat "creierele". Trebuie să investiţi mai mult în capitalul uman care există încă în ţară/ Este necesar să faceţi un plan pe următorii ani

  • news.ro

Economistul Nouriel Roubini afirmă că una dintre provocările unei ţări ca România este că au plecat „creierele”, recomandarea sa fiind ca statul să investească mai mult în capitalul uman care există încă în ţară. Din punctul său de vedere, România poate face mult mai multe reforme structurale, reforme instituţionale, reforme judiciare şi de alte feluri. El consideră că România are nevoie de un plan pe următorii ani. În ceea ce priveşte taxele, Roubini afirmă că, înainte ca acestea să fie crescute, sunt necesare îmbunătăţirea sistemului de colectare şi reducerea evaziunii fiscale.

”Una dintre provocările unei ţări ca România este că au plecat „creierele”, migraţia a peste jumătate de milion de români în alte părţi ale Europei. Şi mulţi dintre oamenii pregătiţi ai României au plecat în afară. Şi sunt necesare politici şi stimulente pentru a aduce aceşti oameni înapoi acasă pentru a contribui la productivitatea ţării„, a declarat Roubini joi seară, la Antena 1.

Roubini consideră că România trebuie să investească mai mult în capitalul uman din ţară, dar are nevoie şi de o strategie pe termen mediu şi lung pentru a creşte productivitatea şi a spori potenţialul de creştere a ţării.

”Trebuie să investiţi mai mult în capitalul uman care există încă în ţară. Doi: cred că România poate face mult mai multe reforme structurale, reforme instituţionale, reforme judiciare şi de alte feluri. Aveţi nevoie de o strategie pe termen mediu şi lung pentru a creşte productivitatea şi potenţialul de creştere a ţării pentru ca lumea să simtă că are oportunităţi de joburi, de venituri, de afaceri şi antreprenoriat acasă. Economia suferă, trebuie să oferi ajutor pentru venituri pentru cei mai afectaţi. Cei ale căror locuri de muncă sunt în pericol sau au devenit şomeri sau sunt foarte săraci. În acelaşi timp trebuie să fii sigur că întreprinderile mici, afacerile mici, microîntreprinderile care sunt fără lichidităţi sau în insolvenţă să nu ajungă la faliment”, a declarat economistul. 

 

ABONARE - Dacă ai primit Revista Presei UVT din bunăvoința unui prieten și ai regăsit aici informații utile, te poți abona oricând accesând link-ul de mai jos

  • uvt.ro

Copyright © 2018 DCIMI – Departamentul de Comunicare, Identitate și Imagine Instituțională